Interviuri

Interviu: Despre Începuturile HEMA și Optimus HEMA Challenge cu Răzvan Marinescu

hema fencing masks and weapons
razvan marinescu of SMG for hema in romania interview
Răzvan Marinescu, Societas Milites Getae

Pentru al doilea articol din seria de interviuri a blogului HEMA în România, am luat legătura cu Răzvan Marinescu, fondatorul clubului de HEMA din București, Societas Milites Getae.

SMG, pe scurt, este primul club oficial de HEMA din țară. Ei găzduiesc și evenimentul Optimus, care a avut prima ediție în 2017, sub forma unui eveniment-competiție dar care anul acesta se modifică puțin, luând forma unei întâlniri pline de seminarii și concursuri în perioada 27-29 septembrie, sub denumirea „Optimus HEMA Challenge”.

Fără să ne lungim prea mult cu introduceri, mai jos puteți citi despre înființarea SMG și începuturile mișcării HEMA în România.

Q: Să începem cu o scurtă prezentare. Spune-ne mai multe despre tine și cum ai descoperit pasiunea pentru HEMA?

Am 42 de ani, sunt inginer geolog, arhitect peisagist, restaurator atestat de ministerul culturii și lucrez la muzeul militar. Sunt pasionat de Renaștere și de fierărie. Am început să fac scrimă olimpică – sabie – în 1982. Am făcut vreo 4 ani. Din cauza unui accident care nu m-a afectat direct, ci i s-a întâmplat fratelui meu ( și el făcea spadă ), am fost obligat să renunț…oficial. Neoficial, în fiecare vară mă duceam la unchiul meu la Pucioasa. Acolo era o Casă a Pionierilor foarte mișto pusă la punct de un mare “șmecher” din fostul Partid Comunist.

Această Casă a Pionierilor avea și săli de tir cu pușca, unde trăgeam cu carabina GECO, laboratoare de chimie, pistă de karting – era foarte mișto. Făceau și niște cursuri de zbor cu elicopterul, avea și sala de scrimă și, evident, în fiecare zi eram pe capul instructorului de acolo. Ei, tipul acesta a fost plecat o perioadă prin fostul RDG (Republica Democrată Germană) și a venit de acolo cu niște afișe pe care le-a pus prin sala. Eu când le-am văzut, habar nu aveam cine-i autorul desenlor respective. Peste mulți ani am aflat că era vorba de Talhoffer.

Am văzut afișele astea cu longsword și i-am spus instructorului “hai să ne facem și noi 2”. M-am înțeles cu un fierar din zona și ne-a făcut 2 monstruozități – aveau aproape 3 kg, de abia le ridicam de jos. Chestia asta a continuat așa: după revoluție, ne adunam tot felul de prieteni, mergeam prin păduri, printre trenuri, ne băteam cu tot felul de bețe. Pe urmă am început să facem rost de simulatoare (spade de antrenament). Și acestea ni le făceau tot felul de fierari, tot felul de meșteri. Evident, erau grele și n-aveam echipament de protecție. Apoi, prin 2012 m-am hotărît să fac asociația.

Q: SMG este primul club românesc dedicat artelor marțiale istorice europene în totalitate. Poți să ne povestești puțin despre cum a luat ființă clubul?

Oficial da, suntem primul club de HEMA din România pentru că am fost primii care ne-am pus în statut “Historical European Martial Arts”. Probabil că mai cochetau și alții cu ideea, prin Transilvania, prin Moldova. Nu știu exact, dar oricum, suntem primii care au făcut asta oficial. A fost destul de complicat, a durat foarte mult până am făcut asociația. Trebuia să fim 3 membri fondatori – am fost eu, nevasta mea și un prieten care n-are nici o legătură cu HEMA, care e plecat în Germania de multă vreme, dar ne-a ajutat să facem asociația.

A fost greu la început pentru că nu aveam bani și echipamentele sunt extraordinar de scumpe. Evident, am avut acces la tot felul de tratate. Am început cu longsword pentru că asta e “arma rege” în HEMA. Le-am downloadat, le-am luat de pe la diverși prieteni. Încet, încet, lucrurile au început să se lege. Marele nostru avantaj a fost că cei de la muzeul militar, unde lucrez eu acum (pe vremea aceea nu lucram aici), au fost foarte deschiși și ne-au oferit o sală în care să ne antrenăm. Așa că, o perioadă, în fiecare sâmbătă dimineață eram exponate de muzeu – toți care veneau în sala de atelaje se uitau la noi cum încercăm să învățăm HEMA.

A fost foarte greu pentru că, neavând bani, a trebuit să găsim o metodă prin care să facem rost de fonduri pe care să le investim în echipament. Atunci ne-am apucat de reenactment, ne-am făcut niște costume care, la început, erau destul de primitive. Am început să mergem pe la tot felul de festivaluri și banii pe care îi strângeam de la festivaluri îi investeam în echipament. Așa, încet, încet, SMG-ul s-a mărit și este ce este astăzi.

Q: Care au fost cele mai mari dificultăți întâmpinate, atât la înființarea clubului cât și pe parcurs?

În afară de chestiile cu actele asociației care au durat destul de mult, ne-am lovit întotdeauna de mentalitatea asta tipic românească în care dacă vezi pe cineva că face ceva, trebuie să arunci cu pietre în el. Am pățit asta de multe ori, și cu reenactorii, și cu cei care practică HMB, care au încercat să vină la antrenamente. Ei au vrut să facă o alianța cu noi și am fost destul de deschiși până ne-am dat seama despre ce este vorba – oamenii de fapt încercau doar să se infiltreze la muzeu fiindcă nu aveau sala de antrenamente. Nu voi spune despre cine este vorba, dar a fost un gest destul de urat.

Pe urmă a trebuit să ne facem rost de echipament care, după cum ziceam, e destul de scump. Am cumpărat tot felul de gambesoane, ne-am înțeles cu tot felul de croitori, cunoștiințe care au încercat să le facă. Evident că nu erau ce trebuia și ne accidentam destul de tare. Am avut noroc cu armurierul de la Federația de Scrima, care e un om foarte deschis și ne-a ajutat, ne-a vândut echipamentul, măștile de scrima în special, la preț de sportiv, ceea ce ne-a ajutat foarte mult. Apoi, clubul mărindu-se, a trebuit să ne găsim alte săli, din ce în ce mai mari.

În București e o mare problemă cu sălile pentru că sunt foarte mulți care practică diverse sporturi și au nevoie de așa ceva.

Q: Ce sfaturi ai da unor tineri care sunt interesați de HEMA dar nu au nici un club în apropiere? Pot începe unul singuri?

Cel mai simplu ar fi să se lipească de o asociație mai mare, să-și facă o filială a asociației respective, pentru că acolo nu e nevoie de acte, ci doar de o hârtie din partea asociației și de un sediu în orașul în care sunt ei. Pe urmă, pot să îi cheme pe cei de la asociație o dată la săptămâna, o dată la 2 săptămâni, depinde cum pot și ei, să le predea câte ceva și în restul timpului să exerseze ce le-a fost predat de cei cu mai multă experiență.

Mi se pare cea mai bună metodă, având în vedere că la noi, HEMA nefiind încă recunoscut că sport (lucrăm la asta de vreo 4 ani și o să mai dureze), nu există cluburi sportive. Evident, nici sponsorizare nu este, nu poți face nici federație, și atunci noi lucrăm pe asociație. Deci, cea mai simplă chestie, cea mai la-ndemâna, este să-și facă filială a unei asociații și să își aranjeze cu ei să îi ajute cât pot ei de mult. În rest, multă muncă, multă antrenamente, studiu mult – contează foarte mult să citești tratatele să înțelegi ce-a vrut să spună “poetul”.

Q: SMG a avut demonstrații și în cadrul unor cluburi de scrimă. Cum sunt practicanții de HEMA priviți de către cei de scrimă olimpică? Sunt familiarizați cu ceea ce faceți?

Singurele colaborări pe care le-am avut au fost cu cei de la Riposta care sunt un club de scrimă privat. Ei sunt foarte OK, ne-au chemat la diverse demonstrații, am fost de mai multe ori la ei în sală, chiar sunt OK oamenii. În schimb, cei de la Federație și de la cluburile mari de scrimă ne privesc de sus. Ei au impresia că ce facem noi e barbarie. Înafară de armurierul de la Floreasca, cam toți ne-au privit nasol. Am încercat să închiriem sala pentru câteva ore, nu s-a putut. Mă rog, nu e foarte multă prietenie între noi și scrima olimpică.

Q: Artele marțiale istorice europene sunt, practic, tot reconstrucție medievală. Cum se leagă ele de istorie?

Într-adevar, HEMA este considerată în lume, în România mai puțin, ca făcând parte din așa numita arheologie istorică. E mai mult decât reenactment, noi chiar studiem tratatele și le punem în practică, avem un antrenament. După părerea mea, antrenament înseamnă nu neaparat numai ce faci la sala și apoi îți iei simulatorul, îl duci acasă, îl sprijini după ușa și nu te mai uiți la el până la următorul antrenament. Nu, înseamnă să te joci tot timpul cu acel simulator, prin casă, pe unde poți. Te cerți cu nevasta că spargi lucruri prin casă și așa mai departe.

E extraordinar de important să tai pentru că te învață să îți aliniezi tăișul și chestia asta ajută mult.

Noi mai mergem la pădure, pe la diverși prieteni pe acasă – e dubios când umbli cu arme tăioase și atunci e bine să o faci într-un cadru organizat.

Q: Ați avut contact cu partea de reenactment care a luat amploare în ultimii ani în România?

Așa cum ziceam, la noi în țară suntem priviți destul de dubios pentru că în lumea reenactmentului sunt câțiva care aruncă cu pietre în alții, există chiar și o pagină de critică de reenactment. Evident ne-am luat o grămadă de șuturi, că nu sunteți îmbrăcăți că lumea, că de ce aveți simulatoarele răsucite la vârf, că nu sunteți “accurate”, șamd. Noi tot încercăm să le explicăm că nu poți să practici HEMA cu armură pe ține pentru că e cu totul altceva (harnischfechten) și atunci trebuie să purtăm un echipament modern ca să ne putem proteja, altfel nu putem practica acest sport.

Nu știu de ce suntem priviți așa, având în vedere că cei de la BOTN folosesc niște tehnici de lupta care sunt practic tehnici de jandarmerie din ziua de azi, deci nu au nici o legătură cu ce se întâmpla pe vremea aia, nici măcar cu stilul comun. Câtă vreme noi chiar studiem din tratate așa cum știm, mai “original” de atât nu se poate. Nu prea există colaborare nici între instituții de cultură, muzee și HEMA pentru că ei ne privesc ca pe un sport, nu reușesc să își dea seama că, până la urmă, HEMA este o mișcare cultural-sportivă, are ceva în spate.

Q: Se apropie luna septembrie, implicit și Optimus HEMA Challenge – a două ediție a evenimentului găzduit de SMG. Ne poți spune mai multe despre cum a luat naștere proiectul și la ce se pot aștepta cei interesați de la această ediție?

Optimus este un proiect foarte drag nouă pe care am fi vrut să îl facem în fiecare an. Inițial am zis că “hai să facem și noi un eveniment” și ne-am dat seama că asta însemna că ar fi un nou concurs HEMA în estul Europei și, mă rog, ar fi fost în același tipar. În momentul acela m-am gândit că avem o grămadă de situri arheologice așa de mișto, palate, castele, cetăți – le putem populariza, le putem face reclamă pentru cei care vin, deci să facem evenimentul în locații de acest tip.

Am început cu Mogoșoaia – prima dată am făcut un concurs, pentru că am vrut să vedem cum este, cu toate că Matt Galas ne-a sfătuit să nu facem concurs încă de la început. Am discutat foarte mult cu Matt Galas legat de Optimus și am ajuns la concluzia că vrem ca de acuma Optimus să fie o întâlnire frumoasă într-o zona istorică foarte mișto a greilor din HEMA. Doar o întâlnire, să fie seminarii, să fie “scholars”, să își prezinte metodele de antrenament, să își prezinte studiile, nu doar un alt concurs.

Am fi vrut să îl facem și anul trecut, era înțelegerea să îl facem la Peleș. Era totul aranjat cu cei de la muzeu, cu cei de la primărie, începusem să căutăm cazare, mâncare, transport pentru cei care veneau și, cu vreo 2 luni înainte să semnăm contractul, am aflat că se opune casă regală. Nu ne-au lăsat să facem chestia asta la Peleș și atunci a căzut, era deja târziu, nu am mai apucat să găsim altă locație.

Anul acesta am găsit locația de la Casa Universitarilor, care nu este tocmai o zona istorică dar este în “buricul târgului”, este o clădire tip castelaș, arată foarte bine. Întotdeauna o să încercăm să avem o vizită și la muzeul militar pentru că aici sunt foarte multe arme din perioada Renașterii. Dacă mai sunt muzee care sunt deschise să facă chestia asta, muzeul de istorie, muzee care au arme, și noi suntem deschiși către colaborare.

O să vedem cum iese anul acesta cu provocările la duel – asta a fost ideea Adinei (Mihăiță) – eu cred că o să iasă foarte bine și o să fie distractiv. O să aducem și câțiva băieți care să tragă cu arcul pentru că locația permite așa ceva. Probabil că o să avem și câțiva vânzători de hand-made-uri cu tematica respectivă, pentru că, tot așa, este loc acolo și, evident, o să avem și demonstrații de tăiere, exerciții de tăiere. Noi sperăm că o să iasă bine.


Un comentariu la “Interviu: Despre Începuturile HEMA și Optimus HEMA Challenge cu Răzvan Marinescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *